Mancarea in Africa

Incep cu fructele……..

MANGO si ANANAS. Cel mai bun mango si ananas pe care le-ai mancat in viata ta. BUN, BUN (asta venind de la mine care sunt o mare fana a fructelor in general). Si mai bun decat fructele este fresh-ul. Yammy!!! Aici cele mai ieftine fresh-uri sunt de ananas, mango, portocale si cele mai scumpe de mere si morcovi. Dar nimic nu se compara cu un mic dejun care ti se aduce la malul marii, pe plaja, si ai: croissant proaspat cu unt, paine cu unt si gem (da, duc lipsa branzeturilor si a suncii de dimineata), ceai, suc de portocale si….. mango si ananas proaspat taiat si rece. Paradis. Mai ales daca e luat in doi, cu persoana perfecta ( a se citi bineinteles sora Marin).

Cacahuète. Numai cand aud cuvantul asta ma umfla rasul. O traducere care imi vine tot timpul in gand e *caca ud*, pueril si idiotenie stiu, dar na nu ma pot abtine. Plus ca deja l-am si dat porecla unuia dintre noi care a avut o mica problema fiziologica pe drum San Pedro- Abidjan. Nu dam nume. Cei in cauza stiu asta. Ce sunt de fapt? Alune. Foarte bune de altfel. E plin pe la toate colturile din Abidjan. Tarabe intregi de cacahuète, puse in sticle. Arata foarte exotic, foarte stil african.

Restaurante. In Abidjan gasesti o gramada de restaurante:
- libanez: e plin, gasesti la fiecare intersectie pentru ca Abidjanul e plin de libanezi (voi detalia in alt post despre asta). Mancare f buna, pe gustul meu si se poate fuma in orice restaurant libanez dupa expresia *fumam ca turcii, impreuna cu turcii (arabii)*. Poti manaca humus de toate felurile, sa bei ayran (preferatul meu), sa manaci manaich un fel de lipie cu carne tocata sau branza, arata ca o mica pizza, creveti soté, salate, etc.

-indian: toate felurile de mancare cu carne si multe feluri vegetariene. Ce am mancat f bun e un sos de rosii cu bucati de branza, si F picant. Tot timpul trebuie sa ceri sosul picant separat, ca daca nu s-ar putea sa plangi, razi, transpiri, ai frisoane, si inca zeci de stari in timp ce gusti foarte infometat si plin de curiozitate din macarea din fata ta. Nota 10. Acu ma cred si critic, dau note.

- italian: aici poti manca ceea ce manaci si la noi: pizza, paste, salate etc. Din cand in cand simti nevoia sa mananci si ceva ce ti se pare *ca acasa*.

- vietnamez. Langa agentie la o distanta de 5 min un restaurant vietnamez. L-am frecventat destul de des datorita supelor cu creveti sau cu taiteii foarte lungi, inteminabili. In Africa nu prea gasesti supe decat daca insisti. La hotel am reusit sa ma inteleg cu bucatarul si am primit cea mai buna supa si de altfel preferata mea: SUPA DE ROSII cu extra piment. Si de atunci am trait fericita cu supa mea, de trei-patru ori pe saptamana. Si acu imi vine apa in gura cand imi amintesc.

In ceea ce priveste restaurantele cu specific african …………..

Am sa vad si preturi ca sa vedeti asa in general cum se traieste pe aici. Un

 

Un miros…. de Africa

Pana acum, ceea ce am povestit nu prea seamana a Africa, adica au fost si vor mai fi povestile, hai sa le numesc un pic superficiale, despre cum se distreaza albii (francezii) pe aici. Dar voi mai presara pe ici pe colo si cu chestii africane mai autentice, desi recunosc pana acu nu am cunoscut f bine Africa autentica, traditionala, din simplul fapt ca Abidjan este un oras care seamana destul de mult cu o metropola. Dar sper ca pana la sfarsitul acestui proiect sa vad si sa traiesc mai multe experiente africane.

Primul lucru care te *loveste* in Abidjan sunt mirosurile de pe strada. Experimentate din masina, dimineata, in drum spre agentie, vin in mai multe valuri. In primul rand incepand de dimineata, aerul e cald, greu, umed, sufocant. Apoi te loveste:
-mirosul nr. 1 Animal mort si putrezit de f mult timp, la noi in Romania cunoscut si sub numele de HOIT (tine max un minut, suntem by car) ;
- mirosul nr. 2 Pipi, caca si alte excremente (max 2 min). SOC: Ivorienii fac treaba mica pe strada, langa bordura, fara nici cea mai mica jena. Dar, e de inteles cat de cat pentru ca nu toalete publice sau acces la o toaleta din restaurant, magazin, etc. Dar totusi, ar putea sa se ascunda dupa un palmier, cocotier ceva….;
- mirosul nr. 3. Mancare. Pe marginea strazii sunt o gramada de mici baraci, semi-derapanate, unde ivoarienii pragatesc tot felul de mancaruri: prajesc carne (peste, pui, vaca, oaie si sper ca doar atat), sosuri, porumb prajit si fiert, banane pe gratar, etc
- mirosul nr. 4. Cacao. De departe cel mai placut din cate am experimentat pana acum, undeva. Mergi pe strada si miroase a ciocolataaaaaa. Da, fetelor ca si cum ai manca ciocolata, dar nu ingrasa.

Asta este Africa cu lucruri ff placute, si cu lucruri mai putin placute. Dar melanjul e extraordinar, nu am decat un singur cuvant sa exprim toate astea: AFRICA.

 

Abidjan- San Pedro continuare

Am ramas in urma rau cu povestile. E aiurea cand nu scrii pe moment ce ti se intampla, ca dupa uiti si nu mai ai chef sa scrii ceea ce ai povestit deja de o mie de ori prietenilor. Dar voi incerca sa fiu coerenta si logica in povestiri, si funny (ca talent la scris nu prea am fost inzestrata).

Va povesteam de oamenii pe care i-am cunoscut ….. si ca ne-am trezit cu o super priveliste.

Pe scurt asa …. Toata ziua am petrecut-o la piscine dupa care am schimbat locatia, adica San Pedro pentru a merge spre Baie des Sirenes : un loc frumos, la plaja, unde puteai sa faci baie in ocean fara sa fie periculos. Hotel inchis pentru marele public, noi am stat acolo, nu am inteles f bine care era treaba si sincer nu ma intereseaza. Ne-am cazat in mici bungalouri, am stat o noapte si a fost fun: seara am jucat mima in franceza (o adevarata provocare pt noi cei 3 romani, dar i-am batut la fundu gol pe francezi, haha).

Ceva ce mi s-a parut mai special/interesant a fost o piscina naturala. Adica, niste stanci la malul marii, aranjate in asa fel incat era apa ca intr-o piscina, dar atunci cand veneau valuri puternice din mare treceau stancile si intra in piscina ta naturala, transformand-o intr-un fel de jacuzzi. Daca te asezai pe margine si venea un val te catapulta la un metru distanta. Eu smechera… pe marginea stancii…. ma tineam de ea… vine valu’…. eu tot smechera…. ce cool sunt eu ma tin si vine valu’ adrenalina…… cine mai e ca mine…. In secunda 2 eram de pe stanca in capul sarmanului Raul si spre deliciul publicului cu slipii juma in vine si mainile strategic puse acolo unde, undeva trebuia sa fie un sutien.

Eu una am invatat minte: eu contra stanca si val NU. Dar, galesh asa s-a apropiat sora Marin care la fel de *curajoasa* (se vede ca suntem prietene) s-a asezat pe stanca in bataia valurilor. SECSI. Bineinteles, mi-a ignorat sfatul legat de experienta precedenta si dupa 2 valuri micutze, mlle Michaela plina de ea a fost luata de un mic tzunami si plonjata drept ca o tinta langa mine (eram destul de departe). Nici nu puteti sa va imaginati cu cata pofta am putut sa radem.

As pune si poze dar nu stiu cum se foloseste blogu’ asta, sincer. Am mai pus 2 poze si nici macar eu nu stiu unde sa le vizualizez (astept lamuriri de la cei ce se cunosc cu astfel de chestii).

Luni seara ne-am intors la Abidjan. Obositi, dar bronzati.
Da, poate pare ca o continuua vacanta ceea ce facem noi in Africa….dupa parerea mea asa si e: o VACANTA care mai este si platita: JOBUL PERFECT. (commentariu pt Gabi V&V: este parerea mea, dar stai linistit ca treba ne_o facem si inca f bine si cu maxima dedicatie).

 

ABIDJAN – SAN PEDRO

ABIDJAN, cel mai mare oraş din Africa de Vest cu populaţia vorbitoare de limbă franceză. Este construit în Laguna Ébrié pe mai multe peninsusule legate între ele de poduri. Populaţia oraşului în zona metropolitană este estimată la 4-5 miloane de locuitori.

Ce pot sa zic despre Abidjan? In primul rand ca oamenii aici sunt foarte draguti, primitori, toti iti sar in ajutor. De exemplu, la agentia la care lucram (va amintiti ca am venit aici sa lucrez) toti super primitori si draguti cu noi. Ai impresia ca totul se invarte in jurul nostru. De la cel mai mare sef pana la cel mai mic sef  (la SDV SAGA Abidjan cam toti au cate o titulatura care incepe cu sef de…..) isi dau interesul sa ne fie noua cat mai bine. Ne organizeaza week-endurile, unde, cu ce si cu cine sa mergem.

Primul week-end aici a fost un week-end prelungit pentru ca la ei a fost Pastele deci vineri dupa-amiaza si luni. Asa ca unu dintre sefii mari ne-a propus sa mergem intr-o statiune la plaja, la mare la 350 de km de Abidjan, San Pedro. Am fost cu masina (eu, sora Marin si Raul) si a fost un drum de 5 ore.  Un drum de Africa: pe margine multe plantatii de palmieri, copaci de cauciuc, bambus, bananieri, o vegetatie bogata, luxurianta. Drumul cand era bun, era bun dar si cand gaseai niste gropi erau de mare anvergura mai ales cu soferul nostru *le chauffeur de diable* care atunci cand intra in gropi accelera…. senzatii tari. De asemea toaletele pe care le poti utiliza pe durata transportului au fost o mica aventura in Africa. Eu si Miha ne-am bagat in niste bushes de am iesit de acolo cu niste mici ace infipte in noi peste tot care pe deasupra mai si piscau rau.

Dupa cele 5 ore de drum fara sa manacam toata ziua decat la micul dejun, am ajuns la San Pedro la ora 9 seara. Deci, noi am venit cu sefu mare si cu familia lui care ei erau veniti din Franta in vacanta aici. Am ajuns pe o colina in micul oras, unde toti expatriatii (a se citi albii din Africa) aveau niste super case unii langa altii, doar sareai gardul.

Am poposit la prima casa. Pool party!!!!! Ne-am bagat in piscina cu gandul la mancare dar nu am putut refuza totusi sampania adusa la marginea piscinei. Deja uitasem drumul si mai eram si bine dispuse. Expatriatii au o vorba foarte tare in situatii de genu: *E dur in Africa, nu-i asa?*

Aici ne-am socializat cu lumea prezenta. Am cunoscut un tip extrem de amuzant Timothe care la intrebarea ce faci in Africa ne-a raspuns sec si scurt: CACAO (a se citi cu accentul pe O). E un adevarat melanj de cetatenii si nationalitatii. De ex cacao guy era francez, de obicei traieste si lucreaza in Portugalia dar si in Spania si a venit la San Pedro ca expat pentru 1 an. Mai era inca un tip, Axel (in a carui casa am fost primiti sa dormim) care e juma italian, juma spaniol, cetatenie franceza si traiesti la San Pedro de 15 ani.

Domnisoara Marin a cazut prima prada somnului si ne-am dus sa dormim la Axel acasa. Dar am ajuns la discoteca locala eu cu Raul si Axel. Eram singura fata alba de acolo si dupa cum mi s-a spus ulterior ca si singura care nu era acolo cu *treaba*.

A doua zi dimineata, ca in fiecare dimineata, miss Marin mi-a dat trezirea si am iesit pe terasa sa luam micul dejun. M-a izbit privelistea. Nu am cuvinte sa descriu asa ca am atasat o poza. 

Intre timp mi s-a facut somn si gata povestea. Va urma……..;

 

Coasta de Fildes – Abidjan

Prima locatie…. ABIDJAN. Pe scurt asa, am plecat pe 6 aprilie din Otopeni cu destinatia ABIDJAN cu escala la Paris. Cand am urcat in avionul Air France catre Africa am avut un sentiment placut: avion mare cu 430 de persoane, full; majoritatea oamenii de culoare. Avionul ffff dotat: sampanie, vin si ecran personal cu filme si jocuri deci cele 6 ore de zbor au trecut f usor.

 Primul lucru care m-a impresionat a fost caldura excesiva plus umiditatea maxima. Te ia o caldura direct din cap pana in picioare. Si erau doar 28 de grade.

AMm ajuns la hotel. SURPRIZA. Era un hotel de 2 stele si ei ne promisesera 4. In fine, pana la urma ne-am obisnuim acu e ok. Seara am fost cu echipa de francezi la un local ff fancy cu piscina.  SURPRIZA 2: unu dintre noi din cauza caldurii a avut o stare de lesin, dar nu-i bai ca si-a revenit. Acu are MALARIE.

Am luat si noi niste pastile si ne-am luat niste spray anti-tantari asa ca sper sa functioneze ca al nostru coleg nu arata foarte bine asa MUERTE. Oricum curios: perioada de incubare pentru malarie este de 15 zile si noi suntem aici doar de 8 zile. Am presupus ca tantarul purtator de malarie a zburat pe langa avion si l-a ales ca victima : fresh european meat.

Saptamana asta a fost ok pt ca am inceput miercuri prima zi de formare si am prins Pastele la ei deci liber vineri juma de zi si luni liber. Si in acest week-end prelungit am fost intr-o super statiune cu plaje exotice de ai impresia ca ai murit si ai ajuns in paradis. Dar despre asta alta data.

 

Hello Africa

Aproape am ajuns ai abia astept sa va povestesc cum arata locul, cum se vede prin ochi europeni, cum se simte…